inflicțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFLICȚIÚNE, inflicțiuni, s. f. (Rar) Pedeapsă. [
Pr.: -
ți-u-] – Din
fr. infliction, lat. inflictio, -onis.inflicțiune (Dicționar de neologisme, 1986)INFLICȚIÚNE s.f. (
Rar) Pedeapsă. [Pron.
-ți-u-. / cf. lat.
inflictio, fr.
infliction].
inflicțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFLICȚIÚNE s. f. (jur.) aplicare, administrare a unei pedepse, amenzi etc. (< fr.
infliction, lat.
inflictio)
inflicțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inflicțiúne (-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. inflicțiúnii; pl. inflicțiúni