inexorabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INEXORÁBIL, -Ă, inexorabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, neînduplecat, implacabil. – Din
fr. inexorable, lat. inexorabilis.inexorabil (Dicționar de neologisme, 1986)INEXORÁBIL, -Ă adj. Neînduplecat, implacabil. [Cf. fr.
inexorable, lat.
inexorabilis].
inexorabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INEXORÁBIL, -Ă adj. 1. neînduplecat, fără milă. 2. implacabil. (< fr.
inexorable, lat.
inexorabilis)
inexorabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*inexorábil, -ă adj. (lat.
in-exorábilis, d.
ex-órare, a ruga de tot, a îndupleca. V.
orațiune). Care nu poate fi înduplecat:
judecător inexorabil. Fig. Foarte sever:
legile inexorabile ale luĭ Dracone. Adv. În mod inexorabil.
inexorabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inexorábil adj. m.,
pl. inexorábili; f. inexorábilă, pl. inexorábileinexorabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inexorabil a.
1. ce nu se poate îndupleca sau îmblânzi;
2. fig. prea sever:
legi inexorabile.