inexistent - explicat in DEX

inexistent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INEXISTÉNT, -Ă, inexistenți, -te, adj. Care nu există; neexistent, nul (1). ♦ Fig. (Despre oameni) Care nu se face remarcat, lipsit de importanță, de valoare; șters, neglijabil. – Din fr. inexistant.

inexistent (Dicționar de neologisme, 1986)
INEXISTÉNT, -Ă adj. Care nu există. ♦ (Fig.) Neimportant, neglijabil; șters. [Pron. in-eg-zis-. / cf. fr. inexistant].

inexistent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INEXISTÉNT, -Ă adj. care nu există. ◊ (fig.) neimportant, neglijabil. (< fr. inexistant)

inexistent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inexistént, -ă adj. (d. existent; fr. -ent). Care nu e existent, care nu există. – Ob. inegz- (după fr.).

inexistent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inexistént [x pron. gz] (i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inexisténți; f. inexisténtă, pl. inexisténte

inexistent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inexistent a. care nu există.