inexistent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INEXISTÉNT, -Ă, inexistenți, -te, adj. Care nu există; neexistent, nul (
1). ♦
Fig. (Despre oameni) Care nu se face remarcat, lipsit de importanță, de valoare; șters, neglijabil. – Din
fr. inexistant.