inepție - explicat in DEX

inepție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.

inepție (Dicționar de neologisme, 1986)
INEPȚÍE s.f. Vorbă sau faptă ineptă; prostie, tâmpenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia].

inepție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INEPȚÍE s. f. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate. (< fr. ineptie, lat. ineptia)

inepție (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inepțíe f. (fr. ineptie, lat. inéptia). Incapacitate, prostie. Faptă saŭ vorbă de om inept.

inepție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inepțíe s. f., art. inepțía, g.-d. art. inepțíei; pl. inepțíi, art. inepțíile

inepție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inepție f. 1. caracterul celui inept; 2. vorbă sau faptă absurdă.