inelegant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INELEGÁNT, -Ă, ineleganți, -te, adj. (Rar) Care nu este elegant în vorbire, în purtare etc.; neelegant. – Din
fr. inélégant.inelegant (Dicționar de neologisme, 1986)INELEGÁNT, -Ă adj. Lipsit de eleganță în vorbire, în purtare etc. [Cf. fr.
inélégant].
inelegant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inelegánt (i-ne- / in-e-) adj. m., pl.
inelegánți; f.
inelegántă, pl.
inelegánteinelegant (Marele dicționar de neologisme, 2000)INELEGÁNT, -Ă adj. neelegant. (< fr.
inélégant)
inelegant (Dicționaru limbii românești, 1939)*inelegánt, -ă adj. (lat.
in-élegans, -ántis). Lipsit de eleganță, urît:
haĭnă, mișcare, vorbă inelegantă. Adv. În mod inelegant.