inelar - explicat in DEX

inelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INELÁR, -Ă, inelari, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care are aspectul unui inel (1). 2. S. m. Fluture dăunător, de culoare galbenă-cafenie, care depune ouă în formă de inel (1) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube (Malacosoma neustria). 3. S. n. Degetul aflat între degetul mijlociu și cel mic, pe care se poartă, de obicei, inelul. 4. S. m. (Rar) Fabricant sau vânzător de inele. – Inel + suf. -ar.

inelar (Dicționaru limbii românești, 1939)
inelár, -ă adj. (d. inel, după anular). Anular. Degetu inelar, al patrulea deget al mîniĭ [!], în care, obișnuit, se poartă inelele.

inelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inelár¹ adj. m., pl. inelári; f. ineláră, pl. ineláre

inelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inelár² (fluture) s. m., pl. inelári

inelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inelár³ (deget) s. n., pl. ineláre

inelar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inelar m. degetul al doilea după cel mic.