indigna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIGNÁ, indignez, vb. I.
Refl. și
tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din
fr. indigner, lat. indignari.indigna (Dicționar de neologisme, 1986)INDIGNÁ vb. I. tr., refl. A stârni sau a fi cuprins de indignare. [< fr.
indigner, it.
indignare, lat.
indignari].
indigna (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDIGNÁ vb. tr., refl. a stârni, a fi cuprins de indignare. (< fr.
indigner, lat.
indignari)
indigna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indigná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
indigneázăindignà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indignà v.
1. a excita indignațiune:
purtarea-i m’a indignat; 2. a simți indignațiune, a se mânia foarte.