indigna - explicat in DEX

indigna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDIGNÁ, indignez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a stârni indignare; a (se) necăji, a (se) supăra. – Din fr. indigner, lat. indignari.

indigna (Dicționar de neologisme, 1986)
INDIGNÁ vb. I. tr., refl. A stârni sau a fi cuprins de indignare. [< fr. indigner, it. indignare, lat. indignari].

indigna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDIGNÁ vb. tr., refl. a stârni, a fi cuprins de indignare. (< fr. indigner, lat. indignari)

indigna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indigná (a ~) vb., ind. prez. 3 indigneáză

indignà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indignà v. 1. a excita indignațiune: purtarea-i m’a indignat; 2. a simți indignațiune, a se mânia foarte.