indignațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIGNAȚIÚNE, indignațiuni, s. f. (
Înv.) Indignare. [
Pr.: -
ți-u-] – Din
fr. indignation, lat. indignatio, -onis.indignațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*indignațiúne f. (lat.
in-dignátio, -ónis). Sentiment de mânie și dispreț provocat de o faptă urîtă:
a-țĭ exprima indignarea de purtarea cuĭva. – Și
-áție, dar ob.
-áre.indignațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indignați(un)e f. sentiment de mânie și de dispreț la vederea unei fapte injuste sau nedemne.