indigență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIGÉNȚĂ s. f. (
Livr.) Lipsă, sărăcie. – Din
fr. indigence, lat. indigentia.indigență (Dicționar de neologisme, 1986)INDIGÉNȚĂ s.f. (
Liv.) Sărăcie, lipsă. [< fr.
indigence, lat.
indigentia].
indigență (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDIGÉNȚĂ s. f. sărăcie, lipsă. (< fr.
indigence, lat.
indigentia)
indigență (Dicționaru limbii românești, 1939)*indigénță f., pl.
e (lat.
indigentia). Lipsă, sărăcie, carență, penurie.
indigență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indigénță (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. indigénței