indigen - explicat in DEX

indigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

indigen (Dicționar de neologisme, 1986)
INDIGÉN, -Ă adj. (adesea s.) Băștinaș, pământean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria țară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus].

indigen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDIGÉN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus)

indigen (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indigén, -ă s. (fr. indigène, d. lat. indigena, compus din indu, înăuntru, și génitus, născut. V. ginte, geniŭ, pro-genitură). Pămîntean, authochton, stabilit într´o țară din timpurĭ străvechĭ: indigeniĭ Tasmaniiĭ aŭ dispărut toțĭ. Adj. Pămîntenesc, originar din țară: arbore, vin indigen; vițe indigene.

indigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; adj. f., s. f. indigénă, pl. indigéne

indigen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indigen a. și m. originar din acea țară, băștinaș: plantă indigenă.