indigenat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIGENÁT, indigenate, s. n. (
Înv.) Dreptul de încetățenire într-un stat; naturalizare, împământenire. ♦ Calitatea a ceea ce este indigen. – Din
fr. indigénat.indigenat (Dicționar de neologisme, 1986)INDIGENÁT s.n. 1. Calitatea de a fi indigen.
2. Dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
indigénat].
indigenat (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDIGENÁT s. n. 1. calitatea de a fi indigen. 2. dreptul de cetățenie într-un stat; împământenire, naturalizare. (< fr.
indigénat)
indigenatINDIGENÁT, -Ă, indigenați, -te, adj. v.
INDIGENA. – [DEX '98]
indigenat (Dicționaru limbii românești, 1939)*indigenát n., pl.
e (fr.
indigénat). Calitatea de indigen, împămîntenire, naturalizare:
a-ĭ acorda unuĭ străin indigenatu.indigenat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indigenát (
înv.)
s. n.,
pl. indigenáteindigenat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indigenat n.
1. calitatea de indigen;
2. împământenire.