îndestula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDESTULÁ, îndestulez, vb. I.
Tranz. A da (sau a lua) destul; a satisface, a sătura (cu de-ale mâncării). ♦
Refl. A avea după dorință, a avea tot ce este necesar. – Din
îndestul.