indestulator - explicat in DEX



îndestulător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, îndestulători, -oare, adj. Care este în cantitate suficientă; care îndestulează, satisface. ♦ (Adverbial) Îndeajuns. – Îndestula + suf. -ător.

Alte cuvinte din DEX

INDESTULAT INDESTULARE INDESTULA « »INDETERMINABIL INDETERMINARE INDETERMINAT