indehiscent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDEHISCÉNT, -Ă, indehiscenți, -te, adj. (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele. – Din
fr. indéhiscent.indehiscent (Dicționar de neologisme, 1986)INDEHISCÉNT, -Ă adj. (
Despre fructe) Care nu se deschide la maturitate pentru a elibera semințele. [Cf. fr.
indéhiscent].
indehiscent (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDEHISCÉNT, -Ă adj. (despre fructe) care nu se deschide spontan la maturitate. (< fr.
indéhiscent)
indehiscent (Dicționaru limbii românești, 1939)*indehiscént, -ă adj. (d.
déhiscent; fr.
indéhiscent).
Bot. Care nu se deschide singur:
fruct indehiscent.indehiscent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indehiscént adj. m.,
pl. indehiscénți; f. indehiscéntă, pl. indehiscénte