indecis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDECÍS, -Ă, indeciși, -se, adj. Care nu este decis, care stă la îndoială; nehotărât, șovăielnic, nedecis. – Din
fr. indécis.indecis (Dicționar de neologisme, 1986)INDECÍS, -Ă adj. Nehotărât, șovăielnic. [Cf. fr.
indécis, lat.
indecisus].
indecis (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDECÍS, -Ă adj. nehotărât, șovăielnic, ezitant. (< fr.
indécis, lat.
indecisus)
indecis (Dicționaru limbii românești, 1939)*indecís, -ă (d.
decis; fr.
indécis). Care nu e decis, nehotărît:
om indecis. Îndoĭos, nesigur:
chestiune, victorie indecisivă. Vag, dificil de recunoscut:
forme indecise. Adv. În mod indecis.
indecis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indecís adj. m.,
pl. indecíși; f. indecísă, pl. indecíseindecis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indecis a.
l. nehotărît:
om indecis, chestiune indecisă; 2. fig. vag:
forme indecise.