indecent - explicat in DEX

indecent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis.

indecent (Dicționar de neologisme, 1986)
INDECÉNT, -Ă adj. Lipsit de decență; necuviincios, nerușinat. [Cf. fr. indécent, it. indecente, lat. indecens].

indecent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDECÉNT, -Ă adj. lipsit de decență; necuviincios, nerușinat, impudic. (< fr. indécent, lat. indecens)

indecent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indecént, -ă adj. (lat. indecens, -éntis). Care nu e decent, necuviincĭos. Adv. În mod indecent.

indecent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indecént adj. m., pl. indecénți; f. indecéntă, pl. indecénte

indecent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indecent a. necuviincios.