indecent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din
fr. indécent, lat. indecens, -ntis.