incurabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCURÁBIL, -Ă, incurabili, -e, adj. (Despre boli) Care nu poate fi vindecat, fără leac; (despre ființe) care suferă de o boală nevindecabilă,
p. ext. de un defect moral ce nu (mai) poate fi vindecat. – Din
fr. incurable.incurabil (Dicționar de neologisme, 1986)INCURÁBIL, -Ă adj. Care nu (mai) poate fi vindecat. [Cf. fr.
incurable].
incurabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCURÁBIL, -Ă adj. (despre boli; despre oameni) care nu poate fi vindecat. (< fr.
incurable, lat.
incurabilis)
incurabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*incurábil, -ă adj. (lat.
in-curabilis). Care nu se maĭ poate vindeca, imedicabil, iremediabil:
boală incurabilă, vițiĭ [!] incurabile. Subst.
Un incurabil, unu care nu se maĭ vindecă. Adv. În mod incurabil.
incurabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incurábil adj. m.,
pl. incurábili; f. incurábilă, pl. incurábileincurabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incurabil a. care nu poate fi vindecat:
boală incurabilă; fig.
vițiu incurabil.