încununa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I.
Tranz. 1. A așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona;
p. ext. a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană.
2. Fig. A desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona (
3). [
Prez. ind. și;
încunún] –
În + cunună.