incrustație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios.
2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect.
3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [
Var.:
încrustáție, (
înv.)
încrustațiúne s. f.] – Din
fr. incrustation.