incrustare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCRUSTÁRE, incrustări, s. f. Acțiunea de
a (
se)
incrusta și rezultatul ei; (
concr.) incrustație (
2). [
Var.:
încrustáre s. f.] –
V. incrusta.incrustare (Dicționar de neologisme, 1986)INCRUSTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incrusta și rezultatul ei; (
concr.) incrustație. [Var.
încrustare s.f. / <
incrusta].
incrustare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incrustáre s. f.,
g.-d. art. incrustắrii; pl. incrustắri