incrustație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCRUSTÁȚIE, incrustații, s. f. 1. Procedeu de fixare în suprafața unui material a altui material, de obicei mai prețios.
2. Ornament înfipt pe suprafața unui obiect.
3. Crustă de săruri care s-au depus, în anumite condiții, pe suprafața unui corp. [
Var.:
încrustáție, (
înv.)
încrustațiúne s. f.] – Din
fr. incrustation.incrustație (Dicționar de neologisme, 1986)INCRUSTÁȚIE s.f. 1. Ornament care este înfipt pe suprafața unui obiect.
2. Strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri; crustă minerală. [Gen.
-iei, var.
încrustație s.f. / cf. fr.
incrustation, lat.
incrustatio].
incrustație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCRUSTÁȚIE s. f. 1. ornament care este aplicat pe suprafața unui obiect. 2. strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri. (< fr.
incrustation, lat.
incrustatio)
incrustație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incrustáție (-ți-e) s. f.,
art. incrustáția (-ți-a), g.-d. art. incrustáției; pl. incrustáții, art. incrustáțiile (-ți-i-)