incriminațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCRIMINAȚIÚNE s. f. v. incriminație.incriminațiune (Dicționar de neologisme, 1986)INCRIMINAȚIÚNE s.f. v.
incriminație.
incriminațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*incriminațiúne f. (fr.
incrimination, d. lat.
criminátio, -ónis). Acuzațiune de o crimă saŭ de un lucru maĭ mic. – Și
-áție și
-áre.