incrimina - explicat in DEX

incrimina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. Tranz. A acuza o persoană de săvârșirea unei crime; p. gener. a învinovăți, a acuza. [Var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer.

incrimina (Dicționar de neologisme, 1986)
INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / < fr. incriminer, it. incriminare].

incrimina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr. incriminer, lat. incriminare)

incrimina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incriminá (a ~) vb., ind. prez. 3 incrimineáză

incriminà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incriminà v. a acuza de o crimă.