incriminare - explicat in DEX

incriminare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCRIMINÁRE, incriminări, s. f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație. [Var.: încrimináre s. f.] – V. incrimina.

incriminare (Dicționar de neologisme, 1986)
INCRIMINÁRE s.f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; învinuire, acuzație; incriminație. [< incrimina].

incriminare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incrimináre s. f., g.-d. art. incriminắrii; pl. incriminắri

incriminare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incriminare f. acuzare.