incriminație - explicat in DEX

incriminație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCRIMINÁȚIE, incriminații, s. f. (Înv.) Incriminare. [Var.: incriminațiúne s. f.] – Din fr. incrimination.

incriminație (Dicționar de neologisme, 1986)
INCRIMINÁȚIE s.f. Incriminare. [Gen. -iei, var. incriminațiune s.f. / cf. fr. incrimination, lat.bis. incriminatio].

incriminație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCRIMINÁȚIE s. f. incriminare. (< fr. incrimination, lat. incriminatio)

incriminație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incrimináție (-ți-e) s. f., art. incrimináția (-ți-a), g.-d. art. incrimináției; pl. incrimináții, art. incrimináțiile (-ți-i-)