incrimina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCRIMINÁ, incriminez, vb. I.
Tranz. A acuza o persoană de săvârșirea unei crime;
p. gener. a învinovăți, a acuza. [
Var.:
încriminá vb. I] – Din
fr. incriminer.incrimina (Dicționar de neologisme, 1986)INCRIMINÁ vb. I. tr. A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i.
-nez și
-min. / < fr.
incriminer, it.
incriminare].
incrimina (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCRIMINÁ vb. tr. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< fr.
incriminer, lat.
incriminare)
incrimina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incriminá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
incrimineázăincriminà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incriminà v. a acuza de o crimă.