incredul - explicat in DEX

incredul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus.

incredul (Dicționar de neologisme, 1986)
INCREDÚL, -Ă adj. (Rar) Care nu crede ușor ceva; greu de convins. [Cf. fr. incrédule, lat. incredulus].

incredul (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCREDÚL, -Ă adj. care nu crede ușor ceva; greu de convins. (< fr. incrédule, lat. incredulus)

incredul (Dicționaru limbii românești, 1939)
*incrédul, -ă adj. (lat. in-crédulus). Care nu e credul, care crede cu greŭ ceĭa ce aude. Infidel, fără religiune (Rar). – Și -úl (după fr.).

incredul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incredúl adj. m., pl. incredúli; f. incredúlă, pl. incredúle

incredul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incredul a. 1. care nu crede sau crede cu grea; 2. necredincios.