incredulitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCREDULITÁTE s. f. (Rar) Însușirea de a nu fi credul; lipsă de încredere; neîncredere. – Din
fr. incrédulité.incredulitate (Dicționar de neologisme, 1986)INCREDULITÁTE s.f. Firea, starea omului care nu crede cu ușurință; lipsă de încredere; neîncredere. [Cf. fr.
incrédulité].
incredulitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCREDULITÁTE s. f. firea, starea omului care nu crede cu ușurință. (< fr.
incrédulité)
incredulitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*incredulitáte f. (lat.
in-credúlitas, -átis). Proprietatea de a fi incredul.
Rar. Infidelitate, necredință în Dumnezeŭ.
incredulitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incredulitáte s. f.,
g.-d. art. incredulitắțiiincredulitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incredulitate f.
1. repugnanță de a crede;
2. lipsă de credință religioasă.