incredibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCREDÍBIL, -Ă, incredibili, -e, adj. Care este de necrezut. – Din
it. incredibile, lat. incredibilis.incredibil (Dicționar de neologisme, 1986)INCREDÍBIL, -Ă adj. De necrezut; ciudat. [Cf. it.
incredibile, lat.
incredibilis].
incredibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCREDÍBIL, -Ă adj. de necrezut; ciudat. (< it.
incredibile, lat.
incredibilis)
incredibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*incredíbil, -ă adj. (lat.
in-credibilis). Care nu poate fi crezut, de necrezut:
mincĭună incredibilă. Extraordinar:
noroc incredibil. Adv. În mod incredibil.
incredibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incredíbil adj. m.,
pl. incredíbili; f. incredíbilă, pl. incredíbile