incontinent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCONTINÉNT, -Ă, incontinenți, -te, adj. (Rar) Care este lipsit de moderație, care este nereținut; violent. ♦ Desfrânat. ♦ Care suferă de incontinență. – Din
fr. incontinent.incontinent (Dicționar de neologisme, 1986)INCONTINÉNT, -Ă adj., s.m. și f. Nereținut, lipsit de moderație. ♦ Violent, desfrânat. ♦ Suferind de incontinență. [< fr.
incontinent, cf. lat.
incontinens].
incontinent (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCONTINÉNT, -Ă adj., s. m. f. nereținut, lipsit de moderație. ◊ desfrânat. ◊ suferind de incontinență. (< fr.
incontinent, lat.
incontinens)
incontinent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incontinént adj. m.,
pl. incontinénți; f. incontinéntă, pl. incontinénte