incontestabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCONTESTABILITÁTE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este incontestabil. – Din
fr. incontestabilité.incontestabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)INCONTESTABILITÁTE s.f. (
Liv.) Caracterul a ceea ce este incontestabil. [Cf. fr.
incontestabilité].
incontestabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCONTESTABILITÁTE s. f. însușirea, starea a ceea ce este incontestabil. (< fr.
incontestabilité)