incontestabil - explicat in DEX

incontestabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCONTESTÁBIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție, indiscutabil. – Din fr. incontestable.

incontestabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INCONTESTÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate contesta; de netăgăduit; sigur. ♦ adv. Fără îndoială, indiscutabil. [Cf. fr. incontestable].

incontestabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCONTESTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur. ◊ (adv.) fără îndoială; indiscutabil. (< fr. incontestable)

incontestabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
incontestábil, -ă adj. (d. contestabil; fr. -able). Care nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. Adv. În mod incontestabil.

incontestabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incontestábil adj. m., pl. incontestábili; f. incontestábilă, pl. incontestábile

incontestabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incontestabil a. ce nu poate fi contestat: adevăr incontestabil.