incompatibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCOMPATÍBIL, -Ă, incompatibili, -e, adj. Care nu poate exista simultan cu altceva, care nu este compatibil cu altceva; necompatibil. ♦ (Despre funcții, profesiuni etc.) Care se află în raport de incompatibilitate una față de alta. – Din
fr. incompatible.incompatibil (Dicționar de neologisme, 1986)INCOMPATÍBIL, -Ă adj. Care nu se potrivește, nu se împacă cu altceva; care nu poate fi, nu se poate exercita simultan cu altceva. ♦ (
Mat.; despre un sistem de ecuații sau inecuații) Care nu are soluții. [Cf. fr.
incompatible].
incompatibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCOMPATÍBIL, -Ă adj. 1. care nu se potrivește, nu se împacă cu altceva; care nu poate fi, nu se poate exercita simultan cu altceva. 2. (mat.; despre un sistem de ecuații sau inecuații) care nu are soluții. (< fr.
incompatible)
incompatibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*incompatíbil, -ă adj. (d.
compatibil; fr.
incompatible. Lat.
incompassibilis). Care nu poate exista la un loc cu altu:
caractere, funcțiunĭ incompatibile.incompatibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incompatíbil adj. m.,
pl. incompatíbili; f. incompatíbilă, pl. incompatíbileincompatibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incompatibil a. care nu e compatibil, care nu se poate împăca cu altceva:
funcțiuni, caractere incompatibile.