incompetent - explicat in DEX

incompetent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCOMPETÉNT, -Ă, incompetenți, -te, adj. Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; necompetent. ♦ (Despre un organ de stat) Care nu are puterea legală de a judeca, cerceta sau rezolva o anumită problemă. – Din fr. incompétent.

incompetent (Dicționar de neologisme, 1986)
INCOMPETÉNT, -Ă adj. Care nu este competent. ♦ Lipsit de puterea legală de a judeca sau de a cerceta ceva. [Cf. fr. incompétent, it. incompetente].

incompetent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCOMPETÉNT, -Ă adj. care nu este competent. ◊ (jur.) lipsit de competența de a judeca, a rezolva o problemă. (< fr. incompétent)

incompetent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*incompetént, -ă adj. (lat. in-cómpetens, -éntis, care nu e la locu luĭ, vătămător. V. competent, pețesc). Care nu e competent, care n´are dreptu de a judeca, ș. a.: tribunal incompetent. Care n´are destulă știință ca să se amestece în ceva: critic incompetent. Adv. Fără competență: a judeca incompetent.

incompetent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incompetént adj. m., pl. incompeténți; f. incompeténtă, pl. incompeténte

incompetent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incompetent a. 1. care nu e competent, care n’are dreptul de a judeca: tribunal incompetent; 2. care n’are cunoștințele necesare spre a face sau decide ceva: critic incompetent.