incluziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCLUZIÚNE, incluziuni, s. f. 1. Particulă de metal străin conținută în masa unui corp solid. ♦ Defect de fabricație al unei piese, datorat prezenței unor incluziuni (
1) sau unor particule metalice izolate în masa ei.
2. (
Mat.) Proprietate care constă în faptul că orice element al unei mulțimi date aparține și altei mulțimi. [
Pr.:
-zi-u-] – Din
fr. inclusion, lat. inclusio, -onis.incluziune (Dicționar de neologisme, 1986)INCLUZIÚNE s.f. Includere.
1. Particulă de material străin conținută în masa unui corp solid, într-un țesut.
2. (
Log.) Cuprinderea noțiunilor cu sferă mică, dar cu conținut bogat, în noțiuni cu sferă mare și conținut sărac.
3. (
Mat.) Relație între două mulțimi care au proprietatea că orice element al uneia este un element al celeilalte. [Var.
incluzie s.f. / < fr.
inclusion, cf. lat.
inclusio].
incluziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCLUZIÚNE s. f. 1. particulă de material străin conținută în masa unui corp solid, într-un țesut. 2. (log.) cuprinderea noțiunilor cu sfera mică, dar cu conținut bogat, în noțiuni cu sferă mare și conținut sărac. 3. (mat.) relație între două mulțimi care au proprietatea că orice element al uneia este un element al celeilalte. (< fr.
inclusion, lat.
inclusio)
incluziune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INCLUZIÚNE (INCLÚZIE) (‹
fr.,
lat.)
s. f. 1. Particulă de material străin (impuritate) conținută în masa unui corp solid. ♦ Defect al unei piese turnate, constând în prezența în masa metalică a unor particule metalice izolate.
2. (
MAT.)
Relație de i. = relație între două mulțimi (notată cu semnul ⊂), prin care se exprimă faptul că orice element al primei mulțimi îi aparține și celeilalte. ◊
Dublă i. = metodă prin care se demonstrează că două mulțimi sunt egale.
3. I. inframicrobiană = formație alcătuită din particule virale aglomerate în nucleul sau în citoplasma celulelor infectate (
ex. corpii Babeș-Negri în sistemul nervos).
4. (
BOT.)
incluziuni ergastice = substanțe organice sau minerale produse de celula vegetală vie, care rămân în citoplasmă sub formă de corpusculi vizibili la microscop.
5. (
LOG.) Cuprinderea noțiunilor cu sferă mică, dar cu conținut bogat, în noțiuni cu sferă mare și conținut sărac.
incluziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incluziúne (-zi-u-) s. f.,
g.-d. art. incluziúnii; pl. incluziúni