inclusiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCLUSÍV adv. Împreună cu; și cu. ♦ Și cel din urmă (dintr-o serie de numere, de date etc.) – Din
fr. inclusif.inclusiv (Dicționar de neologisme, 1986)INCLUSÍV adv. Împreună cu, și cu. [< fr.
inclusif].
inclusiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCLUSÍV adv. împreună cu, și cu. ◊ și cel din urmă (dintr-o serie). (< fr.
inclusif, lat.
inclusivus)
inclusiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inclusív (in-clu-) adv.inclusiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inclusiv adv. coprins în cele precedente:
până la 3 Ianuarie incluziv.