incitant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCITÁNT, -Ă, incitanți, -te, adj. Care incită, incitator; (rar) incitativ. – Din
fr. incitant.incitant (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCITÁNT, -Ă adj. care incită, care provoacă un viu interes; incitativ. (< fr.
incitant)
incitant (Dicționaru limbii românești, 1939)*incitánt, -ă adj. (lat.
in-cítans, -ántis). Care incită.
Med. Care dă putere, tonic:
medicament incitant. S. n., pl.
e. Un incitant.incitant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*incitánt adj. m.,
pl. incitánți; f. incitántă, pl. incitánte