închinător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCHINĂTÓR, -OÁRE, închinători, -oare, s. m. și
f. Persoană care se roagă, se închină, își face semnul crucii;
p. ext. credincios. ◊ (
Înv.) Adorator, admirator. –
Închina +
suf. -ător.