începător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCEPĂTÓR, -OÁRE, începători, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care începe; inițial.
2. S. m. și
f. Persoană care se inițiază lucrând într-un domeniu de activitate oarecare; novice.
3. S. m. și
f. (Rar) Persoană care inițiază ceva; inițiator. –
Începe +
suf. -ător.