incendiator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCENDIATÓR, -OÁRE, incendiatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care provoacă un incendiu. ♦
Fig. Persoană care îndeamnă la acțiuni violente; instigator, provocator. [
Pr.:
-di-a-] –
Incendia +
suf. -tor.incendiator (Dicționar de neologisme, 1986)INCENDIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Provocator al unui incendiu. ♦ (
Fig.) Ațâțător, provocator. [Pron.
-di-a-. / <
incendia +
-tor].
incendiator (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCENDIATÓR, -OÁRE I.
s. m. f. 1. provocator al unui incediu. 2. (fig.) ațâțător, provocator. II. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare. (< incendia + -tor)
incendiator (Dicționaru limbii românești, 1939)*incendiatór, -oáre adj. și s. Dătător de foc.
incendiator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incendiatór (-di-a-) s. m.,
pl. incendiatóri