incendiar - explicat in DEX

incendiar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCENDIÁR, -Ă, incendiari, -e, adj. Care provoacă (sau poate provoca) un incendiu. ♦ Fig. Care ațâță, îndeamnă la acțiuni violente. [Pr.: -di-ar] – Din fr. incendiaire, lat. incendiarius.

incendiar (Dicționar de neologisme, 1986)
INCENDIÁR, -Ă adj. 1. Care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ♦ (Fig.) Ațâțător, care agită spiritele. 2. (Fig.) Roșu; împurpurat. [Pron. -di-ar. / cf. fr. incendiaire].

incendiar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCENDIÁR, -Ă adj. 1. care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde. ◊ (fig.) care agită spiritele. 2. (fig.) împurpurat. (< fr. incendiaire, lat. incendiarius)

incendiar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*incendiár, -ă adj. (lat. incendiarius). Care provoacă incendiŭ: boambă [!] incendiară. Fig. Sedițios, care aprinde spiritele: orator incendiar, broșură incendiară. Subst. Rar. Dătător de foc, autor voluntar de incendiŭ.

incendiar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
incendiár (-di-ar) adj. m., pl. incendiári; f. incendiáră, pl. incendiáre

incendiar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
incendiar m. autor voluntar al unui incendiu. ║ a. 1. care poate cauza un incendiu; projectile incendiare; 2. capabil de a turbura pacea publică: scrieri incendiare.