incendia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCENDIÁ, incendiez, vb. I.
Tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ♦
Fig. A ațâța la război, la revoltă, a îndemna la acțiuni violente. [
Pr.:
-di-a] – Din
fr. incendier.incendia (Dicționar de neologisme, 1986)INCENDIÁ vb. I. tr. 1. A da foc, a provoca un incendiu. ♦ (
Fig.) A începe un război. ♦ A ațâța, a îndemna la violențe.
2. (
Fig.) A împurpura. [Pron.
-di-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / cf. fr.
incendier, it.
incendiare, lat.
incendere].
incendia (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCENDIÁ vb. tr. 1. a da foc, a provoca un incendiu. ◊ (fig.) a începe un război. ◊ a ațâța, a îndemna la violențe. 2. (fig.) a împurpura. (< fr.
incendier)
incendia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incendiá (a ~) (-di-a) vb.,
ind. prez. 3
incendiáză, 1
pl. incendiém (-di-em); conj. prez. 3
să incendiéze; ger. incendiínd (-di-ind)incendià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incendià v.
1. a da foc unei clădiri, păduri, etc.;
2. fig. a excita la revoltă.