încărcătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂRCĂTÚRĂ, încărcături, s. f. 1. Încărcare.
2. (
Concr.) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă. ♦ Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. ♦ Explozibil introdus într-o gaură de mină. ♦ Materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabricație.
3. Capacitate de încărcare. –
Încărca +
suf. -ătură.