încărcător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂRCĂTÓR, (
1)
încărcători, s. m., (
2, 3)
încărcătoare, s. n. 1. S. m. Persoană care încarcă un recipient, un cuptor etc., care alimentează cu combustibil o mașină cu aburi etc.
2. S. n. Aparat, dispozitiv, mașină cu care se încarcă un vehicul, un agregat etc.
3. S. n. Dispozitiv care permite să se introducă mai multe cartușe în magazia unei arme de foc cu repetiție. –
Încărca +
suf. -ător.