încărca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I.
1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce într-o armă de foc un cartuș sau un proiectil cu material exploziv.
2. Tranz. și
refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...).
3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a înșela. ♦
Spec. A adăuga prin înșelătorie un plus la socoteală.
4. Tranz. (În
expr.)
A-și încărca stomacul cu... = a mânca prea mult.
A-și încărca sufletul cu... = a-și împovăra conștiința.
A fi încărcat de ani = a fi în vârstă.
5. Tranz. A acumula energie într-o baterie electrică; a acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice. –
Lat. *
incarricare.