încadra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I.
1. Tranz. A înrăma.
2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător.
3. Tranz. (
Jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă,
p. ext. un delincvent.
4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (
1).
5. Tranz. și
refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție ♦
Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc.
6. Refl. A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni. – Din
fr. encadrer.