încadra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I.
1. Tranz. A înrăma.
2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător.
3. Tranz. (
Jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă,
p. ext. un delincvent.
4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (
1).
5. Tranz. și
refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție ♦
Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc.
6. Refl. A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni. – Din
fr. encadrer.încadra (Dicționar de neologisme, 1986)ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. A pune, a așeza într-un cadru; a împresura. ♦ (
Fig.) A cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.
2. A numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin de aici; (
spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare. ♦
refl. A se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc. [< fr.
encadrer].
încadra (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă. ◊ a înconjura; a împresura. ◊ a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv. ◊ (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări a unui ritm de muncă etc. (< fr.
/s'/encadrer)
încadra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încadrá (a ~) (-ca-dra) vb.,
ind. prez. 3
încadreázăîncadrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încadrà v.
1. a pune o cadră sau pervaz:
a încadra o pictură; 2. fig. a înconjura;
3. a însera, a introduce:
a încadra o anecdotă.